E clar, că atunci după ce devii mămică, îți vine să vorbești numai de bebeluși și de tot ce înveți pe tot parcursul acestei etape, evident cum creștem împreună.

Nu știu dacă am trăit până să-l am pe Patrick și spun asta cu mâna pe inimă, pentru că, până în momentul de față am trecut prin multe încercări ale vieții, nu pot să spun că foarte mari, dar nimic nu se compară. Cred că m-am născut o data cu el. Simt că avem aceeași inimă. Respir pur și simplu prin el. Îmi amintesc la prima ecografie, încă eram în dubii și nu credeam că în burtica mea s-a format un suflet cu inimioară de om, până mi-a spus doctorul ” Întradevăr aici chiar există un bebeluș”. Atat mi-a trebuit sa aud, că inima mea nu mai știa să se cotroleze, ochii mi-au curs ca un râu și corpul îmi tremura precum cutremurul din ’77. Un amalgam de emoții nemaiîntâlnite clar până atunci. Ce e drept, am așteptat cam 4 ani, dar s-a meritat pe deplin, nu am avut o sarcină și nici o naștere ușoară, dar ce mai contează? Really? Îl am lângă mine in fiecare zi, îmi râde cu o poftă imensă, este sănătos, aș mai trece încă de câteva ori prin toate numai să îl am! Astea au rămas in urmă, uitate ca și cum n-au existat.

Înainte de a doua ecografie în care trebuia să aflăm și sexul copilului, în acea noapte visasem un bebeluș învelit cu o pătură albastră iar presimțirea mi se adeverise a doua zi, când, cu greu s-a întors, ambițios din fire cum e și acum de altfel. Noi visam la o fetiță ce e drept, dar ce mai conta, când nu ne doream decât să îl vedem sănătos. Primul nepot după 6 fete, a venit în familie ca cireașa de pe tort, având în vedere că prima nepoată s-a născut acum 20 de ani. Deci a fost nevoie de 20 de ani ca să apară masculul familionului.

Am învățat să ne iubim atât de mult, că uneori ne iubim și ne strângem in brațe, ne sufocăm cu iubire. Și ce dacă va fi alintat, doar o perioadă va fi mic și mă gândesc cu tristețe că timpul mi-l crește prea repede. Îmi doresc să am timp doar pentru el, să il cresc frumos, să mă bucur de fiecare etapă a maturității lui, de fiecare gest. S-a înfiripat o iubire nemărginită, pe care o savurez la maxim. Cu nopțile nedormite e mai greu, dar vom trece si peste asta, are grijă timpul să nu mă lase să mă bucur prea mult. Bucuria e atunci când îl văd dimineața că îmi zâmbește ca și cum în seara aia nu s-a întâmplat nimic. Îmi este de ajuns un zâmbet ca să trec peste oboseală. Ei sunt dovada vie a purității, când mă atinge cu mânuțele alea mici, simt că îmi mângâie sufletul și îmi dă o liniște aparte și forța de aș muta munții din loc.