Femeile puternice sunt acelea ce au curajul să schimbe ceva

Femeile puternice sunt acelea ce au curajul să schimbe ceva

M-am gândit să scriu acest articol din dorința de a vă deschide ochii vouă, femeilor puternice, adică toate! Cele care treceți cu bine peste o răceală și nu aveți impresia că o să muriți din asta, care dați viață și sens vieții. Voi, care încă din evul mediu erați inferioare, neputincioase si supuse bărbaților, ați ajuns la același statut prin puterea voastră, voi care ați reușit să schimbați viziunea lumii, ați reușit să purtați pantalonii și la propriu și la figurat și nu doar fustele și rochiile ce vă caracterizau acum zeci de ani personalitatea, voi cele ce știți să ascundeți durerea!

Am învățat că nu trebuie să stai acolo unde inima ta nu mai este, că există oameni care te fac să te simți singur, chiar dacă aparent sunteți împreună! De multe ori am fost criticată de oameni care nu mi-au știut povestea, nu mi-au știut trăirile, gândurile, emoțiile, durerile și întotdeauna am luat decizii gândindu-mă să nu îi rănesc pe ei și tot ce am primit în schimb au fost critici, iar când mi-a fost greu niciunul nu a mai fost lângă mine.
De asta vă încurajez pe voi, suflete puternice, orice decizie luați să vă gândiți la voi, să analizați, să puneți în balanță dacă cel mai important e ce vor spune cei din jur, sau ceea ce vă face bine sufletului. E ușor să vorbești de cineva doar după aparențe. Știți câte femei se complac în relații toxice doar din obișnuința și frica de a schimba ceva în viața lor? Datorită faptului că depind de mascul, nu au curajul să meargă mai departe singure. E greu să îți schimbi culcușul când tu te-ai deprins așa în zona aia de confort. Dar te-ai gândit vreodată că poate viața ta se poate schimba la 180 de grade? Că într-adevăr există soare după ploaie? Gândind pozitiv, te poate ajuta să treci peste, cu o forță neimaginabilă. Am avut multe exemple de femei care s-au complăcut în relații toxice doar de dragul anilor ce au rămas în spate, trăind în prezent cu aminirile din trecut, dar am văzut și femei care au învins temerile și au reușit să-și schimbe viața!

Noi femeile suntem invincibil de puternice, trebuie doar sa credem in forțele noastre și nimic mai mult. Atât de puternice că putem oricând lua viața de la capăt cu același avânt.

Mă aflu in grupuri de mămici și văd deseori femei care ajung să se plângă pe rețelele de socializare din disperare. De ce să stai într-o relație toxică? Dacă îți dorești ceva cu adevărat, se poate, dar trebuie să vrei asta!

Femeile își sacrifică corpul pentru familie, iar majoritatea primesc în schimb critici precum ”nu mai arăți ca înainte” sau ”nu mai ești cum te-am cunoscut”. Clar, nici plantele din ghiveci pe care le-am cumpărat anul trecut nu mai sunt la fel, dar le acceptăm și învățăm să le iubim așa cum sunt. Este dureros să fii criticată tu, cea care ai dat viață, ai trecut prin atâtea stări, de la agonie la extaz și nu ai fost înțeleasă.


Am avut curajul să schimb ceva ori de câte ori nu m-am simțit bine în pielea mea, pentru că mi-am dorit ce e mai bine pentru mine și sufletul meu. De ce nu? Dacă viața e atât de scurtă, de ce să nu o trăim liniștiți?

Există oameni care au idealuri diferite, eu am căutat idealul meu de om pe care l-am visat încă din adolescență și a fost deajuns să gândesc pozitiv până l-am găsit. Am învățat că fericirea nu vine singură, o construim noi, prin fapte, exact ca un puzzle. Ce nu ne face bine eliminăm și ce ne împlinește adăugăm.

Fă din viața ta, poveste și nu mai asculta de gura lumii! Ești puternică și poți mai mult decât te fac alții să crezi!



Mamă de Patrick

Mamă de Patrick

E clar, că atunci după ce devii mămică, îți vine să vorbești numai de bebeluși și de tot ce înveți pe tot parcursul acestei etape, evident cum creștem împreună.

Nu știu dacă am trăit până să-l am pe Patrick și spun asta cu mâna pe inimă, pentru că, până în momentul de față am trecut prin multe încercări ale vieții, nu pot să spun că foarte mari, dar nimic nu se compară. Cred că m-am născut o data cu el. Simt că avem aceeași inimă. Respir pur și simplu prin el. Îmi amintesc la prima ecografie, încă eram în dubii și nu credeam că în burtica mea s-a format un suflet cu inimioară de om, până mi-a spus doctorul ” Întradevăr aici chiar există un bebeluș”. Atat mi-a trebuit sa aud, că inima mea nu mai știa să se cotroleze, ochii mi-au curs ca un râu și corpul îmi tremura precum cutremurul din ’77. Un amalgam de emoții nemaiîntâlnite clar până atunci. Ce e drept, am așteptat cam 4 ani, dar s-a meritat pe deplin, nu am avut o sarcină și nici o naștere ușoară, dar ce mai contează? Really? Îl am lângă mine in fiecare zi, îmi râde cu o poftă imensă, este sănătos, aș mai trece încă de câteva ori prin toate numai să îl am! Astea au rămas in urmă, uitate ca și cum n-au existat.

Înainte de a doua ecografie în care trebuia să aflăm și sexul copilului, în acea noapte visasem un bebeluș învelit cu o pătură albastră iar presimțirea mi se adeverise a doua zi, când, cu greu s-a întors, ambițios din fire cum e și acum de altfel. Noi visam la o fetiță ce e drept, dar ce mai conta, când nu ne doream decât să îl vedem sănătos. Primul nepot după 6 fete, a venit în familie ca cireașa de pe tort, având în vedere că prima nepoată s-a născut acum 20 de ani. Deci a fost nevoie de 20 de ani ca să apară masculul familionului.

Am învățat să ne iubim atât de mult, că uneori ne iubim și ne strângem in brațe, ne sufocăm cu iubire. Și ce dacă va fi alintat, doar o perioadă va fi mic și mă gândesc cu tristețe că timpul mi-l crește prea repede. Îmi doresc să am timp doar pentru el, să il cresc frumos, să mă bucur de fiecare etapă a maturității lui, de fiecare gest. S-a înfiripat o iubire nemărginită, pe care o savurez la maxim. Cu nopțile nedormite e mai greu, dar vom trece si peste asta, are grijă timpul să nu mă lase să mă bucur prea mult. Bucuria e atunci când îl văd dimineața că îmi zâmbește ca și cum în seara aia nu s-a întâmplat nimic. Îmi este de ajuns un zâmbet ca să trec peste oboseală. Ei sunt dovada vie a purității, când mă atinge cu mânuțele alea mici, simt că îmi mângâie sufletul și îmi dă o liniște aparte și forța de aș muta munții din loc.